Toader Paun : Ålesund este principalul centru de export maritim de pește din Norvegia și un nod important pentru pasageri și mărfuri

Orașul este poartă de intrare către fiordurile norvegiene și spre Alpii Sunnmøre. Dacă în 1835, Ålesund avea numai 482 de locuitori, acum sunt peste 59.000. A ajuns să fie descris ca fiind unul din cele mai frumoase orașe norvegiene…dar rolul pe care-l joacă azi a fost dobândit după o serie de evenimente mai puțin fericite.

Aproape tot orașul a fost distrus în 1904 de un incendiu devastator și reconstruit între 1904–1907 în stil Art Nouveau, ceea ce conferă Ålesund-ului arhitectura sa unică. Nu se știe cu certitudine cum a pornit incendiul, dar cert este că uleiul de cod de pe vasele din port a întreținut focul, iar furtunile din acea perioadă au grăbit extinderea flăcărilor. În mod aproape miraculos, doar o singură persoană și-a pierdut viața în acel incendiu. După ce a fost stins, un arhitect inspirat și o lipsă a cererii pentru materiale de construcții și lucrări la nivelul Norvegiei, care au dus prețurile în jos, au făcut ca întregul oraș să fie reconstruit în timp recod, forță de muncă calificată să ajungă să locuiască aici, iar ceea ce a început ca o catastrofă a devenit marea oportunitate pentru transformarea Ålesund.

Dacă vă întrebați cum de știu asta, în muzeul Jugendstilsenteret (Art Nouveau) din centrul orașului există un „lift al timpului”, care vă poartă într-un mod foarte atractiv prin istoria zbuciumată, cu accent pe marele incendiu din 1904. Durează cam 13 minute și presupune trecerea dintr-un lift care face teleportarea din prezent până în 1904, într-o cameră unde începe povestea, apoi o altă cameră care arată reconstrucția și un culoar al transformărilor unde în ecrane încadrate ca niște tablouri sunt mărturiile istorice. Un mod modern și atractiv de a învăța istoria…

Și tot din „călătoria în timp” aflați că orașul a fost un centru important al Rezistenței norvegiene. În timpul ocupației naziste, „Little London” era denumirea folosită de Gestapo și de alți ocupanți germani pentru comunitățile norvegiene cu activitate de rezistență, fiind o rețea activă care avea legături cu Marea Britanie, de unde și supranumele.